Program NON STOP 24/7

Legea nr. 102/2014 – Legea funerara

Legea nr. 102/2014 privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare – Legea funerara

CAPITOLUL I – Dispozitii generale –
Sectiunea 1 – Principii
Art. 1. – (1)Prezenta lege stabileste drepturile si obligatiile in legatura cu activitati funerare, cimitire si crematorii umane.
(2) Prevederile prezentei legi se aplica:
a) cultelor, bisericilor si comunitatilor religioase, denumite in continuare culte, autoritatilor administratiei publice locale, operatorilor economici, fundatiilor si asociatiilor, care detin in proprietate, in administrare sau in intretinere cimitire in functiune sau inchise, opere comemorative sau crematorii umane;
b) persoanelor fizice si/sau juridice care presteaza servicii funerare, precum si activitati legate de intretinerea si functionarea cimitirelor, a operelor comemorative sau a crematoriilor umane.
(3) In cazul mormintelor si/sau al operelor comemorative de razboi, prevazute in Lista monumentelor istorice, dispozitiile prezentei legi nu aduc atingere prevederilor Legii nr. 379/2003 privind regimul mormintelor si operelor comemorative de razboi, cu modificarile ulterioare.
(4) In cazul inhumarii fatului nascut mort ori a unor parti sau organe umane se aplica prevederile prezentei legi, in masura in care nu exista prevederi legale contrare.
Art. 2. – (1) Oricine are dreptul la o inmormantare decenta si la aducerea ultimului omagiu la locul de veci al decedatului.
(2) La stabilirea locului de veci si organizarea serviciilor funerare, persoanele in drept si prestatorii serviciilor funerare sunt obligati sa colaboreze intre ei, sa tina cont de vointa exprimata pe timpul vietii de catre defunct sau, in lipsa acesteia, vor tine seama de apartenenta religioasa a defunctului.
(3) Inmormantarea poate fi religioasa sau laica. Inmormantarea religioasa are loc cu respectarea canoanelor, obiceiurilor locului, traditiilor si regulamentelor cultului respectiv. In cazul inmormantarii laice, organizatorii stabilesc modul de desfasurare a procesiunii funebre.
Sectiunea a 6-a – Inmormantarea
Art. 15. – (1) Inmormantarea poate fi religioasa sau laica, precedata sau nu de incinerare.
(2) Locul si modalitatea inmormantarii vor fi conforme vointei exprimate in timpul vietii de persoana decedata, fara nicio modificare a ultimei vointe a acesteia.
(3) Daca pe timpul vietii persoana decedata nu si-a exprimat dorinta referitoare la inmormantare, locul si modalitatea inmormantarii se hotarasc de persoana, familia sau de autoritatea care se ingrijeste de inmormantare.
Art. 16. – (1) Cu privire la inmormantare sunt obligate sa dispuna urmatoarele persoane:
a) persoana care s-a angajat prin contract ca se va ingriji de inmormantare;
b) persoana stabilita prin testamentul defunctului;
c) in lipsa testamentului, sotul/sotia persoanei decedate, care a trait in aceeasi locuinta cu persoana decedata in ultima parte a vietii; d) alta ruda apropiata a decedatului, pana la gradul al IV-lea inclusiv.
(2) Daca nu exista nicio persoana obligata sa dispuna in legatura cu inmormantarea sau persoana obligata se gaseste intr-un loc necunoscut ori nu-si indeplineste obligatia, primarul unitatii administrativ-teritoriale in raza careia a avut loc decesul dispune cu privire la inmormantare.
Art. 17. – (1) Titularii dreptului de folosinta a locurilor de inhumare au obligatia de amenajare si de intretinere a acestor locuri si a lucrarilor funerare aferente existente, asigurandu-le un aspect cat mai ingrijit.
(2) La expirarea termenului de folosinta a locului de inhumare, concesionarul are drept de preemptiune, iar in caz de deces al concesionarului, dreptul de preemptiune revine persoanei celei mai apropiate in grad de rudenie cu acesta.
(3) Daca cimitirele au locuri amenajate pentru cultele recunoscute de lege, la acordarea dreptului de preemptiune se va tine cont si de specificul cultului respectiv.
Art. 18. – Administratorul cimitirului retrage dreptul de folosinta a locurilor de inhumare si ii instiinteaza in scris pe titularii dreptului de folosinta in urmatoarele cazuri:
a) titularului i se atribuie un alt loc de inhumare; b) parasirea sau mentinerea in stare de neingrijire pe o perioada mai mare de 2 ani a locurilor de inhumare si a lucrarilor funerare, dupa o notificare prealabila.
Art. 19. – Inhumarea sau incinerarea persoanelor decedate se face numai pe baza certificatului de deces, eliberat de ofiterul starii civile care a inregistrat decesul. Certificatul de deces se prezinta administratiei cimitirului, care pastreaza o copie dupa acesta.
Sectiunea a 7- a – Servicii funerare
Art. 20. – (1) Serviciile funerare constau in: primirea comenzii pentru inmormantare, transportul persoanei decedate, pregatirea pentru inmormantare, asezarea pe catafalc si organizarea ceremoniei de ultim ramas bun, coborarea sicriului in mormant, deschiderea si inchiderea mormantului, exhumarea si reinhumarea, incinerarea, preluarea urnei si asezarea acesteia in nisa speciala, predarea urnei.
(2) Exhumarile si reinhumarile se fac de administratiile cimitirelor, in prezenta familiei persoanei decedate sau a unui reprezentant al acesteia si a administratorului cimitirului, cu respectarea normelor sanitare antiepidemice.
(3) Unele dintre serviciile funerare prevazute la alin. (1) pot fi realizate si separat.
(4) Serviciul religios oficiat de reprezentantii cultelor cu ocazia inmormantarii nu se considera prestare de servicii funerare, potrivit prevederilor alin. (1).
Art. 21. – Prestarea serviciilor funerare se face potrivit prezentei legi, hotararii Guvernului adoptate potrivit prevederilor art. 36 si normelor tehnice sanitare emise de catre Ministerul Sanatatii.
Art. 22. – (1) Prestarea serviciilor funerare se poate face numai in spatii autorizate.
(2) In institutiile de sanatate publica se interzic infiintarea si functionarea spatiilor pentru prestari de servicii funerare, cu exceptia spatiilor necesare derularii formalitatilor, in cazul decesului produs in institutia respectiva. Se interzice personalului institutiei de sanatate publica sa influenteze rudele persoanei decedate in alegerea prestatorului de servicii funerare.
(3) Se interzice orice forma de publicitate pentru firmele prestatoare de servicii funerare in incinta institutiilor de sanatate. La biroul de intocmire a formalitatilor, pentru persoanele decedate in institutia respectiva se poate afisa lista alfabetica a firmelor furnizoare de servicii funerare, cu adresa si numarul de telefon.
(4) Pe teritoriul cimitirului, cu exceptia locului destinat acestui scop, publicitatea serviciilor funerare este interzisa.
Art. 23. – Pe timpul desfasurarii activitatilor sale specifice prestatorul de servicii funerare este obligat sa respecte dispozitiile solicitantului inmormantarii referitoare la procesul funerar sau, in cazul inmormantarii religioase, canoanele bisericesti.
Sectiunea a 8-a – Prestatorul de servicii funerare
Art. 24. – (1) Pot presta servicii funerare operatorii care indeplinesc criteriile prevazute de prezenta lege si de hotararea Guvernului adoptata potrivit prevederilor art. 36 si care obtin avizul consiliului local al unitatii administrativ-teritoriale in care isi desfasoara activitatea.
(2) Consiliul local elibereaza avizul operatorului care indeplineste urmatoarele conditii:
a) are capacitatea financiara si profesionala necesara; b) nu are datorii restante la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetul local; c) dispune de spatiul corespunzator pentru desfasurarea obiectului de activitate in conditii decente.
Art. 25. – Criteriile profesionale pe care trebuie sa le indeplineasca prestatorul de servicii funerare se stabilesc prin hotarare a Guvernului, adoptata potrivit prevederilor art. 36.
Art. 26. – (1) Capacitatea financiara necesara prevazuta la art. 24 alin. (2) lit. a) consta intr-un fond de garantare constituit pentru plata despagubirilor datorate in cazul neindeplinirii sau al indeplinirii defectuoase a prestarilor de servicii funerare. Nivelul fondului de garantare se stabileste prin hotarare a Guvernului, adoptata potrivit prevederilor art. 36.
(2) Constituie fond de garantare: a) suma depusa intr-un cont special la banca la care operatorul economic are deschis contul curent; b) garantia bancara sau asigurare de malpraxis incheiata la valoarea fondului de garantare stabilit prin hotarare a Guvernului.
Sectiunea a 9-a – Transportul persoanelor decedate
Art. 27. – (1) Transportul persoanelor decedate in vederea inhumarii in aceeasi sau in alta localitate se face in sicrie cu capac, cu autovehicule special amenajate in acest scop, care respecta prevederile normelor sanitare si antiepidemice.
(2) Transportul persoanelor decedate din cauza unor boli contagioase se poate face numai pe baza certificatului eliberat de un medic specialist in medicina legala sau anatomie patologica si a adeverintei de inhumare eliberate de autoritatea administratiei publice locale.
Art. 28. – (1) Pentru transportul persoanelor decedate in strainatate este necesar acordul autoritatilor din tara respectiva, precum si aprobarea institutiei de sanatate publica competenta din unitatea administrativteritoriala in care a avut loc decesul.
(2) Pentru aducerea in Romania a persoanelor decedate sunt necesare aprobarea oficiului consular al Romaniei din tara respectiva, aprobarea autoritatilor de sanatate publica din tara respectiva, precum si declaratia de primire din partea administratiei cimitirului in care are loc inhumarea.
(3) In cazurile de deces datorat bolilor transmisibile, carantabile, se iau masurile de prevenire a raspandirii infectiei impuse de inspectiile sanitare de stat judetene, respectiv a municipiului Bucuresti. Transportul persoanelor decedate in acest mod se face numai cu avizul sanitar de transport eliberat de autoritatile de sanatate publica judetene, respectiv a municipiului Bucuresti.
(4) Transportul persoanei decedate in afara localitatii in care s-a produs decesul se face dupa imbalsamare, intr-un sicriu impermeabil si inchis etans, al carui fund este acoperit cu materii absorbante.
(5) Transportul international al corpurilor persoanelor decedate din tara in strainatate se face pe baza unui pasaport de transport mortuar, eliberat de catre autoritatile de sanatate publica judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, in functie de locul unde s-a produs decesul sau exhumarea.
(6) Transportul international al corpurilor persoanelor decedate se face in sicriu impermeabilizat, inchis etans, al carui fund este acoperit cu un strat de 5 cm grosime din materiale absorbante (rumegus, turba), imbibate intr-o solutie dezinfectanta. Sicriul se depune intr-o lada din lemn, bine etanseizata.
Sectiunea a 10-a – Incinerarea
Art. 29. – Infiintarea, transformarea, reinnoirea crematoriilor se fac in conformitate cu prevederile documentatiilor de urbanism, pe baza autorizatiei de constructie.
Art. 30. – Daca, in conformitate cu mentiunea din certificatul de deces, persoana decedata poate fi incinerata, incinerarea poate avea loc in oricare crematoriu uman in functiune din tara. Administratia crematoriului pastreaza o copie a certificatului de deces.
Art. 31. – Pentru incinerarea unei persoane straine decedate in Romania sau in cazul unei persoane straine decedate in alta tara si transportate in Romania este nevoie de aprobarea oficiului consular din Romania al tarii al carei cetatean a fost defunctul sau, in lipsa acestuia, de aprobarea autoritatilor competente de la ultimul domiciliu al defunctului.
Art. 32. – Persoanele decedate neidentificate nu pot fi incinerate.
CAPITOLUL II – Dispozitii finale
Art. 35. – In cazul mormintelor si/sau al operelor comemorative de razboi, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 379/2003, cu modificarile ulterioare.
Art. 36. – In termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, prin hotarare a Guvernului se stabilesc:
a) criteriile profesionale pe care trebuie sa le indeplineasca prestatorii de servicii funerare, precum si normele tehnice si sanitare ale acestor servicii;
b) normele si regulile detaliate privind infiintarea, extinderea, inchiderea, desfiintarea, redeschiderea cimitirelor, precum si cele privind inhumarea, incinerarea, deshumarea si reinhumarea;
c) normele tehnice si sanitare pentru crematoriile umane;
d) nivelul fondului de garantare.
Art. 37. – (1) Prezenta lege intra in vigoare la 90 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei.
(2) Prezenta lege se completeaza cu dispozitiile legale referitoare la cimitire, cuprinse in Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor.
Art. 38. – La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Capitolul X – Normele de igiena privind inhumarea, transportul si deshumarea cadavrelor umane, cuprinzand art. 149-154, din Ordinul ministrului sanatatii nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igiena si a recomandarilor privind mediul de viata al populatiei, cu modificarile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare. Legea funerara completa

Lasă un comentariu

Call Now ButtonApeleaza acum! 0724 809 208